Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut
Plec departe, plec pe MarteȘi acolo poate, poate, poate
Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut
Plec departe, plec pe Marte
Și acolo poate, poate, poate
Și mai departe, și mai departe
Nu mai suport, plec de tot
Îmi iau lumea-n cap, m-arunc peste bord
Plec de tot, n-am servici
N-am bani, bat pasu′ pe loc
Nici prieteni nu am, mă simt singur
Singur, singur de tot, da' singur de tot
De ce să mai stau? N-am niciun motiv
Mă simt inutil, n-am nimic din ce vreau
Mă căuta norocul, dar nu știa unde stau
Nu știa unde stau, nu știa unde stau, nu știa unde stau
Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut
Plec departe, plec pe Marte
Și acolo poate, poate, poate
Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut
Plec departe, plec pe Marte
Și acolo poate, poate, poate
Și mai departe, și mai departe
Unde să ne mai ascundem când fugim de noi?
În jur e pace, nu-mi place, în suflet port un război
Sânt un sălbatic într-o lume civilizată cu forța
Și nu sunt genul să vă car torța
Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte
Constat că sunt plecat cu capul, deci sunt normal
Uite, am reușit, m-am relaxat în ultimu′ hal
Orice vis devine realitate, dacă ești tâmpit
Poți fi pus la locul tău cu medicamentu' potrivit
Uitându-mă pe geam, mă-ntorc, și plec din nou
Te invit să vii când nu sunt, prezența ta îmi face rău
Prietenii care mă acceptă cum sunt, mă plictisesc
Iar pe cei care fug de mine, nu-i mai găsesc
Dacă mi-aș permite să fiu cum sunt, n-aș mai scrie
Și m-aș duce, zâmbind, de zece ori pe zi la pușcărie
Gândesc la rece când inima fierbe, sunt un intrus
Din propria mea lume mă simt exclus. Plec departe
Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut
Plec departe, plec pe Marte
Și acolo poate, poate, poate
Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut
Plec departe, plec pe Marte
Și acolo poate, poate, poate
Și mai departe, și mai departe
