Când Trandafirii Mor (feat. Lucian Colareza)

B.U.G. Mafia

Sună atât de frumos când spui poveste de iubire
Simţi că se umple sufletul de fericire
Pare cuvântul cheie, nici n-ai ideeCând sare prima scânteie, se aprinde şi dispare in flăcări tot
Era un boboc de fată
O inimă curată, caldă, catifelată
Ca petalele de trandafir, inevitabil
Să nu te-ndrăgosteşti de ea iremediabil
Ducea o viaţă scandalos de grea
Cu un tată vitreg care-o abuza
Cu o mamă care niciodată n-asculta
Ce avea de zis, îi păsa numai de ea
Băiatul nu era un pui de şmecher
Da′, la 22 de ani, avea un nume în cartier
O iubea, atât de mult vroia
Să o scoată din coşmarul ăsta în care trăia
Cu o scamatorie ca din pălărie
Au dispărut amândoi, fără să se ştie
Unde au plecat şi nici măcar dacă
Se vor mai întoarce p-aici vreodată.
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri
Au trecut aproape 7 ani de când au plecat
Fata niciodată nu l-a întrebat
Cum a reuşit, oare cum s-a descurcat
Era atât de fericită, nici n-ar fi contat...
Îi cântau îngerii la harpe
Ar fi mers cu el şi-n gaură de şarpe
Doar să-l ţină-n braţe şi sa audă in noapte
Din gura lui cele mai frumoase şoapte
Dar, într-o seară, era singură, gătea
Cineva apăsa cu insistenţă soneria...
Deschide, vede in faţă un malac
Dezvelind o macetă lungă de sub parpalac...
C-o mâna-n gât, o trage-n sufragerie
O întreabă unde-s banii, ea zice că nu ştie
Ii rupe hainele şi o violează
Destinul ei se-ntorcea la prima fază
Sună frumos când poveste de iubire
Simţi că se umple sufletul de fericire
Pare cuvântul cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare in flăcări tot.
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri.
Băiatul intră in casă, vesel, zâmbitor
Da ii zâmbeşte înapoi o faţă din trecutul lor
Face un pas, ce vede e de-a dreptul tragic
Scamatoria nu ieşise tocmai magic
Înnebunit, ia o scrumieră şi-o aruncă
Malacul taie gâtul fetei şi cade stâncă
Îl loveşte disperat, zbiară şi plânge
Iubita lui zace moartă într-un lac de sânge
Nu poate fi adevărat, nu e corect
De ce să ţi se-ntâmple ţie?... Nu e drept
Lua-m-ar dracul, e numai vina mea
N-aş fi crezut să se termine aşa
Sunală atalât de frumos când spui poveste de iubire
Simţi că se umple sufletul de fericire
Pare cuvântul cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare in flăcări tot.
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri
Era o floare încântătoare
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri